Ok, cum credeti ca trebuie sa decurga relatia dintre un copil si un parinte? Sa fie cei mai buni prieteni, sau parinte-copil?
Deschid acest topic din subiectivism. Eu si mama avem o relatie minunata, ii povestesc aproape tot, radem impreuna din nimicuri, vorbim despre baieti. Insa daca exista vreodata o situatie in care eu consider ca greseste si incerc sa 'ma pun in gura' cu ea, spunandu-i ca nu e bine cum face, imi tranteste replica: nu ma educi tu pe mine.
Saaau, ce parere aveti de eterna replica: eu te-am facut eu te omor. sau: cat esti la mine in casa faci asa cum zic eu.

Mie mi se pare ca sintagmele astea nu fac altceva decat sa indeparteze copiii de parinti. Pe mine cel putin ma inraieste mai tare cand o aud si ma gandesc ca va veni momentul cand ma voi muta si eu la casa mea, roata se va intoarce si voi proceda identic. eu una nu ma consider nerecunoscatoare, imi respect mama, parintii. insa e o tara libera si nu cred ca trebuie sa dansezi numai dupa cum iti canta ei. deja de la o varsta capezi discernamant si devine mai complicat.


ia sa aud parerea voastra

parca au aud pe mama din cuvintele talEu cu mama nu pot sa zic ca vb despre tot si toate, nu prea i povestesc nimic pentru ca nu a stiut sa fie aproape de mn cand eu treceam prin fazele adolscentei ale pubertatii si nu o judec doamne fereste, a avut probleme cu mutatul la casa noua, credite una alta....dar cand ea a vrut sa recupereze timpul era putin cam tarziu papusile disparusera din camera de mult si ea nici nu si daduse seama eramm o domnisoara in toata regula.am avut noroc de o sora mai mare care a fost acolo de fiecare data cand aveam intrebari , cand nu intelegeam schimbarile corpului meu etc.Pe langa asta mama e genul de persoana care conduce, tot ce zc ea e bn retul nu, parerile noastre nu conteaza, daca nu avem aceeasi parere cu ea discutiia se incheie dupa cum ar zc ea.totul este hotarat de ea, cum vrea si cand vrea ea.la fel a fct si cu sora mea s abagat in tot siparca la un moment dat ajungi la disperare, vrei sa ai si u intimitatile tale, opiniile tale, fara sa te judece nimeni, sa ai oportunitatea de a lua singur hotararile.
Eu sunt capoasa si ma cert mereu cu ea pentru ca am ajuns la varsta in care nu mai pot tace din gura si altu sa hot tot pentru chiar daca e mama si mi vrea doar binele.sunt si decizii pe care trebuie sa le i au eu.nu vreau sa traiesc toata viata intr o cochilie , iar in mom in care va trebui sa ma confrunt eu cu probleme in viata sa nu pot sa le fac fata.Scuzati ditai romanul) si acum concluzia si raspunsul la intrebarile tale...tinand cont si de situatia actuala relatia dintre un parinte si un copil ar trebui sa fie baza pe incredere sa fie cei mai buni prieteni pana la un anumit punct cand intervine autoritatea de parinte iar asta pana la o anumita varsta cand copilul nu poate decide singur pt el.o relatie bazata pe comunicare pe sfaturi din experientele proprii ale parintilor, discutii calme nu gen Nu faci asa nu te duci incolo ca sa zic eu...deezvoltata discutia expuse toate punctele de vedere pentru ca si copilul sa inteleaga.cu cat i se interzice mai mult cu atat este mai dornic sa afle si atunci cand scapa din mana fc cum vrea el.

"eu te-am facut eu te omor" e o vorba ingrozitoare, nu cred ca exista ceva mai urat ce poate spune o mama copilului ei. Din pacate, la noi, se cam spune asta asa, din reflex, din auzite, cred ca nici 1% din cele ce o spun nu o zic din suflet.

In rest, inteleg ca te deranjeaza ca, desi va intelegeti bine, uneori nu ia sfaturile tale in seama? Nu toti oamenii au calitatea de a accepta cu gratie o povata, asa ca cel mai bine cred ca e sa accepti ca nu e vina ta asta ci doar un mic defect al mamei tale. Dar care in rest suna ca si cum ar avea multe calitati, nu?

da, si la mine e o mama in adevaratul sens al cuvantului, nu am ce sa ii reprosez din punctul asta de vedere. dar pur si simplu m-am saturat de vorba "cat esti la mine in casa faci ce zic eu" . nu e ca si cum as fi fost un copil rebel, sa imi mint parintii, sa fug de acasa, sa vin la 3 dimineata acasa etc. si da, cred ca e un defect al ei, eram doar curioasa daca mai trece si altcineva prin ceva de genul la mine e crima, daca ma cert cu ea tare, nu mai vorbeste cu mine o saptamana
eu o inteleg ca vrea sa ma protejeze dar i-am zis de atatea ori, lasa-ma sa ma dau cu capul de prag, sa ma invat minte singura. si daca nu ma invat minte, o sa gresesc iar pana ma satur. asa si la mine ela, nu te duci la plaja la ora asta ca nu vreau eu. nu faci aia ca nu vreau eu. e cam frustrant. dar probabil e si vina mea. as putea f bine sa imi gasesc un job si sa ma mut de acasa

ppana in cls a 11 eu am avut program d intrat in casa...ma dispera pt ca pe toti ii lasauu mai mult numai pe mn nu.daca patesti cv daca nu stit ce....in tabbara nu m a lasat de frica...prea panicata si din cauza asta nu am putut sa ma bucur de anumite mom din copilarie....dar asa o fi crezut ea at ca i mai bn. nu zic ca m a educat bine am cei 7 ani de casa, stiu ce este acela respectul fata de familie, parinti rude etc, n am fost genul de fata cheltuitoare, sa ma imbat sa o fac de rusine sa vb lumea de minein schimb acum tot de 2 ani ne vede si pe mn ji pe sora mea care are 26 e maritata .e mama o iubesc dar cateodata parca vb cu un perete nu vrea deloc sa ma asculte si sa mi inteleaga si mie pct de vedere.si ce ma enerveaza este ca scoatee ochii(

E o oarecare distanta pe care trebuie sa o pastrezi uneori de parinti,dar familia si relatiile din cadrul el conteaza foarte mult pentru un copil.In functie de cum s-au implicat parintii si cum a fost in familie,veti observa ca se schimba copilul.
Caracterul copilului se modeleaza foarte mult dupa felul in care a crescut in familie si dupa cum s-au purtat parintii cu el.
Ca parinte,este important sa reusesti sa-ti pastrezi calmul,sa intelegi perioadele prin care trece copilul tau..dar totodata sa te implici.Sincer,unii oameni parca nici n-ar trebui sa fie parinti..

asa este...de multe ori fac copii doar de dragul de a i face..dar nu doar la asta se rezuma rolul unui parinte

Depinde de copil, depinde de părinte, depinde de conjunctură, depinde de MULTE lucruri ...

si mama are o problema cu "cat stai la mine,faci cum zic eu" .ela sa stii ca si eu am avut pana intr-a 11 program de intrat in casa..uneori era foarte frustant.nu pot sa zic ca sunt cea mai buna prietena cu mama ,ii povestesc anumite lucruri,ii mai cer sfatul..dar totul cu o limita.eu nu as putea sa vb de viata mea intima asa cum face varul meu cu mama lui.

nici eu desi mi ar fi placut sa fie mai deschisa sa ma faca sa vb cu ea sa i cer sfaturile fara sa ma judece ppur si simplu sa mi le dea:)fara tipat , fara certuri si fara lucruri impuse de ea mereu